Mariana-Doinita Vechiu

Pornind de la începuturile lumii, când mărul era „de neatins”, fiind un simbol al cunoaşterii, al binelui şi al răului, şi până la basmele în care era considerat a fi fructul de aur, mărul şi-a câştigat faima printre locuitorii din întreaga lume, fiind astăzi unul dintre cele mai consumate şi mai apreciate fructe.

Dar poveştile în care „joacă” nu sunt singurul motiv pentru a te bucura de acest fruct. Merele joacă un rol important şi în cadrul alimentaţiei sănătoase, fiind pline de antioxidanţi şi vitamine benefice pentru organism.

Anişoara Costea

Mărul, regele fructelor

Mariana-Doinita Vechiu

Vasilica Simionovici

Teodora Grapan

https://fb.kizoa.com/?type=animated_collage&colId=248507470&colKc=6194770&pvid=3065826574&pvkc=9682923&title=an+Animated+Collage&t=ac&rand=0.72963707813987&fbclid=IwAR0j9HTvlPqu76JkfHWDBLkae_iSkifjM8wbFv8WBnKEcwOQU6diXq-YKhk

Anisoara Costea

Merele se binecuvinteaza de Sfantul Ilie !

Marul, in evlavia poporului, este considerat “pomul Sfantului Ilie”, drept pentru care credinciosii nu mananca mere varatice pana la praznicul sfantului, cand acestea sunt aduse la biserica, spre a fi binecuvantate de preot. La biserica, impreuna cu primele mere din an, se aduc si roadele stupilor (faguri de miere si ceara).

Sfantul Ilie, prorocul care l-a marturisit pe Dumnezeu si a luptat neinfricat impotriva pacatului, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 20 iulie. Viata lui, prezentata in Cartea III Regi, ni-l infatiseaza pe Sfantul Ilie ca pe unul dintre cei mai de seama proroci al Vechiului Testament. El nu cunoaste moartea trupeasca, fiind inaltat la cer intr-un car de foc, pentru a se intoarce iarasi, mai inainte de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu. Pe muntele Tabor, cand are loc Schimbarea la Fata, el apare langa Mantuitorul, impreuna cu Moise. Se crede ca el arunca trasnetele lui Dumnezeu si ca tot el este cel care descuie izvoarele cerului, dand pamantului ploaie la vreme.

Merele, hrana completa

Marul este un aliment complet, el fiind renumit in toata lumea pentru valoarea lui nutritionala. Exista sute de soiuri de mere. Dintre nenumaratele roade ale pamantului, marul este primul aliment care se introduce in alimentatia copiilor mici. Marul se digera foarte usor, iar nutrientii pe care ii contine sunt asimilati complet de organismul uman.

Nu gresim daca socotim marul drept un medicament natural complet. Merele intaresc imunitatea. Merele contin toate mineralele si vitaminele de care organismul nostru are nevoie spre a fi sanatos. Ele sunt foarte bogate in antioxidanti, drept pentru care sunt recomandate in boli cardiovasculare si prevenirea aparitiei cancerului.

Cand afara este cald, un mar rece racoreste si energizeaza trupul mai mult decat alte alimente si bauturi. Coaja merelor nu trebuie indepartata, caci in aceasta a asezat Dumnezeu mai multa vitamina C decat in restul fructului. Sunt atat de aromate, incat, asezate in fructiere, merele pot pot inmiresma toata casa.

Cand mancam primele mere ?

Merele varatice, primele care apar in an, avand dimensiuni modeste, sunt verzi si acrisoare, iar coaja lor este neteda si lucioasa. In evlavia poporului, merele varatice, numite si “merele santilesti” sau “merele Sfantului Ilie”, nu se mananca pana in ziua de 20 iulie (praznicul sfantului), cand acestea sunt aduse la biserica, spre a fi binecuvantate (sfintite) de preot si impartite copiilor si celor sarmani.

Potrivit traditiei, merele varatice, care apar in aceasta perioada, ar fi fructele preferate ale Sfantului Ilie, iar pentru aceasta credinciosii sunt datori sa astepte binecuvantarea sfantului, pe care acesta o da in ziua de 20 iulie.

Traditia mai spune ca parintii care au copii morti abia de ziua Sfantului Ilie pot gusta din roadele marului. Pe alocuri, ca milostenie pentru sufletele celor adormiti (mai ales ale copiilor) femeile ii cheama pe copiii satului sub un mar, pe care il scutura, ca mai apoi sa le imparta acestora primele mere. Se crede ca, facand astfel, mortii se odihnesc.

Unii credinciosi pun ca primele mere din an se mananca abia in ziua Sfantului Ilie, facand din aceasta asteptare o mica jertfa, pentru ca sfantul sa pazeasca tara de trasnete. Se crede ca gradinile celor care nu respecta aceasta traditie nu vor fi pazite de grindina.

Alti credinciosi, nadajduind in darurile cele vesnice ale lui Dumnezeu, cred ca cei care nu mananca mere pana in ziua de 20 iulie vor avea parte de “mere din aur” pe lumea cealalta, intelegand prin aceasta darurile cele mai presus de minte ale lui Dumnezeu.

Se crede ca, respectand aceasta traditie, merele se pastreaza mai bine si devin mai gustoase. Potrivit unora, cei care incalca aceasta traditie, vor culege vesnic mere pe lumea cealalta, insa, atunci cand vor vrea sa muste din ele, acestea se vor face nevazute.

Anişoara Costea

 Soiuri de măr

I. În funcţie de perioada de maturare a fructelor

1. Soiuri de Măr de Vară (iulie-august)

• Romus
• Romus 1
• Aromat de Vară
• Romus 3
• Stark Earliest
• Red Malba
• James Grieve
• Summerred
• Summerfree
• Devil gola
• Annaglo
• Ruby gola
• Royal beat
• Schniga
• Galaxy

2. Soiuri de Măr de Toamnă (septembrie)

• Voinea
• Ardelean
• Frumos de Voineşti
• Auriu de Bistriţa
• Prima
• Pionier

3.   Soiuri de Măr de Iarnă (septembrie-octombrie)

• Sarkrimson
• Golden delicious
• Jonathan
• Delicios Roşu
• Generos
• Jonagold
• Florina
• Wagner premiat
• Idared
• Braeburn
• Mutsu
• Fuji
• Gloster
• Granny Smith
• Royal Gala
• Pinova

II. Soiuri de Măr de Club

• Evelina
• Kanzi
• Pink Lady    
• Eva
• Envy
• Ariane
• Lady Alice
• Red Prince

III. Soiuri de Măr utilizat ca polenizatori

• Crab apple Evereste

Anisoara Costea

Renet şi Rădăşeni, soiuri care se pretează consumului pentru diabetici

Merele Renet, deşi sunt mai puţin atrăgătoare şi lumea nu se înghesuie să le cumpere, sunt recomandate a fi consumate de persoanele cu diabet datorită conţinutului scăzut de zahăr, dar şi pentru plăcinte şi prăjituri cu mere. Şi soiul Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C, în timp ce Fălticeniul este un soi neîntrecut din punctul de vedere al calităţilor gustative.

Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente, fiind rezistente la rapăn şi făinare şi se pretează pentru producţia ecologică. Într-un an bogat în precipitaţii în perioada verii pe aceste două soiuri s-au aplicat maximum 12 tratamente într-un an de producţie, merele obţinute apropiindu-se de merele ecologice.

Anisoara Costea

Mar paduret

Alte denumiri ale marului paduret

Malus Sylvestris

Ce este marul paduret?

Marul paduret este un pom fructifer ale carui fructe sunt folosite pentru pregatirea unor produse medicamentoase.

Nu exista suficiente date care sa ateste eficienta marului in ceea ce priveste urmatoarele conditii medicale:

• cancer, diabet, febra, afectiuni cardiace, scorbut, negi, curatarea dintilor, scaderea riscului de cancer pulmonar, tratarea pietrelor la vezica biliara, tratarea diareei sau tratarea constipatiei.

Care este modul de actiune al marului paduret?

Marul paduret contine pectina, substanta ce stimuleaza formarea materiilor fecale si controleaza consistenta acestora motiv pentru care este folosit in tratamentul diareei si constipatiei.

Precautii in ceea ce priveste marul paduret

Consumate fara seminte, merele padurete nu prezinta riscuri asupra organismului uman. In plus, nu exista informatii medicale care sa ateste riscul de aparitie a efectelor secundare asociate acestei plante.

ATENTIE: Semintele de mar contin cianura, substanta toxica pentru organismul uman. In consecinta, consumul unei cantitati mari de seminte de mar poate duce chiar la decesul persoanei in cauza.

Femeile insarcinate sau cele care alapteaza trebuie sa evite marul paduret.

Interactiunea cu alte medicamente

• Fexofenadina

Grad de interactinune: moderat, motiv pentru care se recomanda atentie sporita in privinta acestei combinatii.
Sucul de mere are capacitatea de a scadea cantitatea de fexofenadina absorbita la nivelul organismului. Administrarea simultana a celor 2 forme de tratament poate diminua eficienta fexofenadinei.

Doze recomandate

Stabilirea dozei de mar paduret, optima pentru fiecare persoana depinde de anumiti factori precum varsta, stare generala de sanatate si existenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile de specialitate nu au putut releva o doza zilnica sigura pentru organism. In plus, trebuie sa tineti cont de faptul ca in cazul tratamentelor pe baza de plante medicinale, respectarea cu strictele a dozelor recomandate este vitala.

Story … APPLES!
https://padlet.com/marianavechiu/h5hhuzavvvwv?utm_source=new_remake&utm_medium=email&utm_content=padlet_url&utm_campaign=remake

Anisoara Costea
Pomul cu merele de aur

de Fraţii Grimm

A fost odată o femeie şi femeia asta avea trei fete. Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru că avea un singur ochi şi era aşezat ochiul acesta tocmai în mijlocul frunţii; pe cea mijlocie o chema Doi-ochi, pentru că avea doi ochi, iar pe cea mai mică, Trei-ochi, cel de-al treilea fiind aşezat tot în mijlocul frunţii. Şi fiindcă Doi-ochi nu se deosebea la înfăţişare de ceilalţi oameni, surorile şi maică-sa nu o puteau suferi şi mereu o ocărau:

– Tu, cu cei doi ochi ai tăi, parcă eşti mai pricopsită decât lumea de rând?! Se vede cât de colo că nu faci parte din neamul nostru!

O ţineau numai în zdrenţe pe biata fată şi nu-i dădeau să mănânce decât resturile care cădeau de la masa lor. Şi ori de câte ori le răsărea în cale, săreau la ea s-o îmbrâncească şi-i amărau viaţa la orice prilej.

Şi prilejuri d-astea, slavă Domnului, găseau destule! Într-una din zile, trebuind să meargă cu capra la păscut, Doi-ochi rămase tare flămândă, căci duşmancele de surori îi puseseră-n traistă mâncare pe sponci. Şi fiindcă o chinuia grozav foamea, se aşeză la o margine de drum şi începu a plânge. Şi plânse, şi plânse, până ce se adunară din lacrimile ei două pârâiaşe. Cum se tânguia ea aşa, numai ce ridică o dată capul din pământ şi ce-i văzură ochii? Lângă dânsa stătea o femeie, care o întrebă cu blândeţe:

– Doi-ochi, de ce plângi aşa de amarnic? Şi Doi-ochi răspunse suspinând:

– Cum să nu plâng dacă maică-mea şi surorile mele mă prigonesc fără încetare? Din pricină că am doi ochi, ca toată lumea, mă azvârlă dintr-un colţ într-altul, mă îmbracă numai în zdrenţe şi-mi dau să mănânc doar firimiturile rămase de la masa lor. Ştii, azi mi-au dat atât de puţină mâncare, că sunt moartă de foame!

Atunci femeia, care, pasămite, era o zână, grai:

– Dacă doar asta ţi-e durerea, şterge-ţi lacrimile şi nu mai plânge, că o să te-nvăţ eu cum să-ţi potoleşti foamea.

Uite, n-ai decât să-i spui caprei:

Capră, behăie,

Masă, pune-te!

Şi-o masă rânduită cu tot dichisul o să ţi se pună dinainte, încărcată cu cele mai alese bucate şi-o să poţi mânca după pofta inimii. Iar după ce te-oi sătura, spune-i doar atât caprei:

Capră, behăie,

Masă, ridică-te!

Şi masa o să dispară ca şi cum n-ar fi fost.

După ce grăi aceste cuvinte, zâna îşi văzu de drum. Rămasă singură, Doi-ochi gândi în sinea ei: “N-am încotro; prea sunt lihnită de foame ca să încerc altă dată ce m-a povăţuit. Mai ştii, poate că cele spuse de femeia aceea se vor dovedi adevărate”.

Şi strigă către capră:

Capră, behăie,

Masă, pune-te!

N-apucă bine să sfârşească ce-avea de zis şi numai ce i se puse dinainte o masă aşternută cu o faţă albă ca zăpada; iar pe masă, rânduite cum se cuvenea, o farfurie, un cuţit, o furculiţă şi o lingură, toate numai din argint. Cât despre mâncărurile care se înşirau pe masă, ce să vă mai spun, erau dintre cele mai alese şi abureau de parcă ar fi fost luate chiar atunci de pe vatră.

Fata mâncă din toate cu poftă, căci flămânzise de ajuns. După ce se sătură de-a binelea, grăi către capră, aşa cum o învăţase zâna:

Capră, behăie,

Masă, ridică-te!

Şi masa dispăru pe dată ca şi cum n-ar fi fost.

“Ăsta-i un lucru minunat! gândi Doi-ochi. De-acuma s-a sfârşit cu foamea!”

Şi biata fată era veselă şi zburda de fericire.

Seara, când se întoarse cu capra de la păşune, găsi pe masă, într-o străchioară de pământ, bruma de mâncare pe care i-o lăsaseră surorile cele haine. Dar Doi-ochi nici nu se atinse de ea.

A doua zi porni din nou cu capra la păscut şi la înapoiere lăsă neatinse în strachină firimiturile pe care i le puseseră surorile.

Prima şi a doua oară surorile nu observară nimic. Dar cum mâncarea rămânea mereu neatinsă în strachină, greu nu le fu să bage de seamă asta. Se minunară ele de aşa treabă şi începură a-şi destăinui gândurile:

– Cu Doi-ochi nu-i lucru curat. Înainte venea să se plângă că nu-i ajunge cât îi dădeam şi mânca de nu mai rămânea nici o picătură, iar acuma nu se mai atinge de nimic. Pesemne c-a găsit vreun alt mijloc ca să-şi astâmpere foamea.

Ca să afle adevărul, hotărâră ca Un-ochi s-o însoţească pe Doi-ochi când s-o duce a doua zi cu capra la păşune. Nu era treabă uşoară, căci trebuia să bage bine de seamă ce se petrece acolo, dacă nu cumva vreun străin îi aduce de mâncare fetei.

A doua zi, când Doi-ochi fu gata s-o pornească la câmp, Un-ochi se apropie de dânsa şi-i spuse:

– Azi merg şi eu cu tine! Vreau să văd dacă păzeşti capra bine şi dacă o hrăneşti aşa cum se cuvine.

Dar Doi-ochi ghici îndată cam ce fel de gânduri nutrea Un-ochi, că venea numai ca s-o iscodească. Mână capra pe unde era iarba mai înaltă şi mai grasă şi o lăsă să pască în voie. Apoi spuse către Un-ochi:

– Hai să ne aşezăm puţintel pe iarbă! Ştiu un cântec, o minune… N-ai vrea să-l auzi?

Un-ochi se învoi bucuroasă, căci drumul cel lung, pe arşiţa soarelui, o cam obosise. Se lăsă uşurel în iarbă şi Doi-ochi începu să-i cânte la ureche:

Un-ochi, eşti trează, oare?

Un-ochi, dormi, oare?

Cântă ea aşa, într-una, până ce Un-ochi închise ochiul şi adormi. Dacă văzu fata că soru-sa dormea buştean, nu se mai temu c-ar putea să vadă ce se întâmplă. Chemă deci capra şi-i spuse:

Capră, behăie,

Masă, pune-te!

Şi se aşeză dinaintea mesei, de mâncă şi bău până ce se sătură. Apoi strigă din nou:

Capră, behăie,

Masă, ridică-te!

Şi masa dispăru pe dată ca şi cum n-ar fi fost. Spre seară o trezi pe Un-ochi din somn şi-o cam luă în râs:

– Ei, surioară, parcă ziceai că vrei să îngrijeşti de capră şi, când colo, ai tras tot timpul la aghioase, de m-ai speriat! Dacă nu eram eu aici, cine ştie pe unde s-ar fi rătăcit hoinara asta! Şi ar fi trebuit s-o cauţi în toată lumea… Da’ acu’ scoală, că-i timpul s-o pornim spre casă!

Au ajuns ele acasă şi Doi-ochi nu s-a atins de strachina ei; iar Un-ochi stătea ca mută şi nu-i putu povesti de fel maică-sii din ce pricină capsomana de Doi-ochi nu voia să ia măcar o îmbucătură.

– M-a prins somnul pe câmp şi-am adormit, aşa că nu ştiu!, cercă Un-ochi să se dezvinovăţească.

A doua zi, baba o chemă pe Trei-ochi şi-i spuse:

– Azi o să mergi tu la păşune împreună cu Doi-ochi. Da’ vezi de bagă bine de seamă tot ce se petrece pe acolo, că nu se poate să nu fie cineva care-i aduce pe ascuns de mâncat şi de băut.

Trei-ochi o căută pe soru-sa şi-i spuse:

– Mâine o să merg cu tine şi eu; vreau să văd dacă îngrijeşti bine capra şi dacă o hrăneşti aşa cum se cuvine.

Dar fata pricepu ce gânduri nutrea Trei-ochi, că venea numai ca s-o iscodească. Mână capra pe unde era iarba mai înaltă şi mai grasă şi apoi grăi către soru-sa:

– Hai să ne aşezăm puţintel pe iarbă! Ştiu eu un cântec, o minune! N-ai vrea să-l auzi?

Trei-ochi se învoi şi ea bucuroasă, căci drumul cel lung, pe arşiţa soarelui, o cam moleşise. Se lăsă uşurel în iarbă şi Doi-ochi începu să-i cânte la ureche:

Trei-ochi, eşti trează, oare?

Dar în loc să continue cântecul:

Trei-ochi, dormi, oare?

Cântă din neatenţie:

Doi-ochi, dormi, oare?

Şi cântă aşa, mereu:

Trei-ochi, eşti trează, oare?

Doi-ochi, dormi, oare?

Şi începu s-o cuprindă somnul pe Trei-ochi, până când cei doi ochi îi adormiră de-a binelea; dar cel de-al treilea, pe care cântecul nu-l putuse vrăji, rămase treaz. Dar cum era vicleană, Trei-ochi închise şi ochiul al treilea, ca sa pară că-i şi el cuprins de somn.

Din când în când însă trăgea câte-o ocheadă şi prindea cu privirea tot ce se petrecea în jur. Iar Doi-ochi, fiind încredinţată că Trei-ochi doarme în lege, strigă:

Capră, behăie,

Masă, pune-te!

Şi după ce mâncă şi bău după pofta inimii, porunci mesei să dispară, cu tot ce avea pe dânsa:

Capră, behăie,

Masă, ridică-te!

Dar vezi că Trei-ochi văzuse totul, hoţomana… Către seară, Doi-ochi se apropie de locul unde dormea soru-sa şi, trezind-o, o cam luă în râs:

– Ei, surioară, da’ ştii c-ai dormit, nu glumă! Straşnic te mai pricepi să paşti capra! Hai, scoală, că-i timpul s-o pornim spre casă!

Ajunseră ele acasă şi Doi-ochi iar lăsă mâncarea neatinsă în strachină. Dar de data asta nu-i mai merse, căci Trei-ochi îi dezvălui mamă-sii totul:

– Acum am aflat de ce nu vrea fudula asta să se mai atingă de mâncarea noastră! Pe câmp, cum îi spune caprei:

Capră, behăie,

Masă, pune-te!

Cât ai clipi, i se şi aşterne dinainte o masă încărcată cu tot felul de mâncări alese, dar ştii, nişte bunătăţi din care nu ne-am ospătat noi niciodată! Şi după ce se satură, numai ce-o auzi că spune:

Capră, behăie,

Masă, ridică-te!

Şi masa dispare de parcă nici n-ar fi fost. Le-am văzut pe toate astea cum te văd şi cum mă vezi. Nu-i vorbă, a încercat ea să mă adoarmă cu cântecul ei, dar noroc că ochiul din frunte mi-a rămas treaz.

Auzind cele ce-i spune Trei-ochi, scorpia de babă se umplu de fiere şi strigă:

– Cum, golanca asta să mănânce mai bine decât noi?! Lasă, c-o să-i treacă ei pofta!

Se repezi furioasă în bucătărie, apucă un cuţit şi-l înfipse în inima caprei, astfel că nevinovatul dobitoc îşi dădu pe loc duhul.

Când Doi-ochi văzu capra ţeapănă şi fără suflare, o cuprinse jalea şi, nemairăbdând să stea în casă, o porni în neştire pe câmp. După ce obosi de atâta umblet, se aşeză la o margine de drum şi începu să plângă cu lacrimi amare. Şi deodată, zâna fu din nou lângă ea şi-o întrebă cu blândeţe:

– Doi-ochi, de ce plângi iarăşi?

– Cum să nu plâng, suspină Doi-ochi, dacă mama mi-a omorât capra? În fiecare zi o rugam frumos, aşa cum mă învăţaseşi matale, şi-mi aşternea numai bunătăţi pe masă, de mâncam pe îndestulate. Dar acu’, totul s-a sfârşit: iar o să rabd de foame şi-or să mă năpădească necazurile!

Zâna însă o îmbărbătă:

– Nu te necăji, Doi-ochi, ci mai bine ascultă de sfatul pe care ţi-l dau, că e un sfat bun. Roagă-te de surorile tale să-ţi dea măruntaiele caprei şi, de cum le-oi avea, îngroapă-le în pământ, dinaintea uşii. De-i face aşa cum îţi spun, n-o să-ţi pară rău.

Şi pieri parcă luată de vânt.

Doi-ochi alergă îndată acasă şi le rugă pe cele două surori:

– Dragi surioare, daţi-mi şi mie ceva de la capră. Că doar nu cer cine ştie ce, şi m-aş mulţumi şi cu măruntaiele.

Surorile se porniră pe râs:

– Dacă e vorba numai de-atâta, ia-le!

Doi-ochi luă măruntaiele şi când se lăsă noaptea le îngropă pe ascuns dinaintea uşii, aşa cum o povăţuise zâna.

A doua zi când se treziră cu toatele şi dădură să iasă pe uşă, ce să vezi? Drept în faţa lor se înălţa o minunăţie de pom, cu frunzele de argint şi încărcat cu poame de aur! Şi era mărul ăsta aşa de frumos, că nu cred să-i fi găsit pereche pe lume. Fetele căscau ochii de mirare şi se minunau cum de-a putut creşte peste noapte un asemenea pom. Dar Doi-ochi pricepu că mărul răsărise din măruntaiele caprei, căci el crescuse tocmai pe locul unde ea le îngropase.

După ce li se mai potoli mirarea, baba o îndemnă pe Un-ochi:

– Urcă-te în pom, fata mea, şi culege nişte mere! Un-ochi se urcă în pom, dar cum dădea să apuce un măr de aur, crengile îi scăpau din mâini de parcă le-ar fi gonit vreun duh. Încercă ea de mai multe ori, dar de fiecare dată păţea la fel. Şi deşi se căznise din răsputeri şi se înverşunase, nu putu culege nici un măr.

Văzând că Un-ochi se trudeşte degeaba, maică-sa o strigă pe fata cea mijlocie:

– Trei-ochi, ia urcă-te tu în pom, că soru-ta nu-i bună de nimic! Cu cei trei ochi ai tăi o să vezi mai bine merele decât Un-ochi.

Un-ochi se dădu jos din pom şi se urcă soru-sa. Dar nici ea nu se dovedi mai îndemânatică. De-ar fi stat printre crengi o veşnicie, tot n-ar fi reuşit să apuce un măr, că de îndată ce întindea mâna merele se dădeau la o parte.

Până la urmă, baba îşi pierdu răbdarea şi, cum era supărată foc, se urcă şi ea în pom. Dar o păţi la fel ca şi cele două fiice ale sale: când credea c-a pus mâna pe-un măr, mărul numai ce-i scăpa printre degete, de rămânea cu mâinile-n gol… Şi aşa se făcu că n-a putut culege nici unul…

Atunci Doi-ochi spuse:

– Ia să încerc şi eu, poate c-oi izbuti. Dar surorile o înfruntară:

– Te-ai găsit tocmai tu! Ce ispravă ai putea face cu ăi doi ochi ai tăi?

Fata nu luă însă seama la vorbele lor şi se urcă în pom. Şi de cum ajunse sus, merele de aur nu se mai traseră îndărăt, ci-i veneau la îndemână, numai bine să le culeagă. Şi aşa adună Doi-ochi o poală plină. Maică-sa i le luă îndată şi se înfurie la gândul că numai nevolnica de Doi-ochi izbutise să culeagă merele, în timp ce ea şi cele două fiice ale sale nu putuseră face nici o ispravă. Şi-n loc să-i mulţumească cu toatele, prinseră şi mai mare ură pe dânsa şi începură a o prigoni şi mai mult.

Într-o zi, cum stăteau tustrele în jurul pomului, se întâmplă să treacă pe-acolo călare un tânăr ce părea a fi de neam. Zărindu-l de departe, cele două surori strigară:

– Doi-ochi, ascunde-te repede, să nu ne faci cumva casa de ocară!

Şi apucând în grabă un butoi gol ce se afla lângă pom, îl răsturnară peste Doi-ochi şi mai tupilară sub el şi merele de aur pe care tocmai le culesese fata.

Călăreţul se apropie de poarta şi ce să vă spun! Era un voinic de flăcău, tare mândru la chip! Opri calul şi, parca fermecat, rămase cu ochii aţintiţi la minunăţia de pom cu frunzele de argint şi poame de aur.

– Al cui o fi pomul ăsta nemaivăzut? întrebă el pe cele două surori. Că de mi-ar dărui şi mie o creangă, i-aş da orice mi-ar cere în schimb. Cele două surori îl încredinţară că pomul e al lor şi se arătară bucuroase să-i poată îndeplini dorinţa. Dar oricât se străduiră să rupă o creangă, totul fu zadarnic: crengile cu poame se trăgeau tot mereu înapoi, de nu fu chip să apuce nici una din ele barem o crenguţă.

Atunci flăcăul le zise:

– Mare minune şi asta! V-aţi lăudat c-ar fi pomul vostru şi, când colo, nu sunteţi în stare să rupeţi măcar o creangă din el!

Dar ele nu şi nu, o ţineau întruna că pomul ar fi al lor. Doi-ochi auzise totul şi, înciudată că surorile ei nu spuneau adevărul, ridică butoiul şi dădu drumul la câteva mere, care se opriră tocmai la picioarele flăcăului. Când le văzu, rămase cu ochii la ele, uimit, şi întrebă de unde veneau merele. Şi cum n-avură încotro, surorile trebuiră să mărturisească, spăşite, că mai au o soră, dar că pe sora asta a lor nu o puteau lăsa să se înfăţişeze dinaintea flăcăului, căci nu avea decât doi ochi, ca toţi oamenii de rând… Călăreţul nu luă seamă la vorbele lor şi, cum voia s-o vadă, strigă:

– Doi-ochi, unde eşti? Ia vino încoace!

Atunci Doi-ochi ieşi fără teamă de sub butoi şi călăreţul, fermecat de-o asemenea frumuseţe nepământeană, îi vorbi cu toată căldura:

– Îmi spune inima că tu ai să poţi rupe o creangă din pom!

– De bună seamă c-am să pot, răspunse Doi-ochi, că doar e pomul meu.

Se urcă în pom şi fără nici un pic de osteneală rupse o creangă cu frunze subţirele de argint şi poame de aur şi-o întinse flăcăului.

– Cu ce te-aş putea răsplăti? întrebă el.

– Vai de mine, sărmana! De dimineaţa şi până seara trebuie să rabd de foame şi de sete şi-mi duc viaţa numai în amar şi suferinţă. De te-ai îndura să mă iei cu tine şi să mă mântui de chinul acesta, altceva nu mi-ar mai trebui!

Flăcăul se aplecă spre ea şi, ridicând-o uşurel, ca pe-o dulce povară, o aşeză lângă el pe şa şi-o aduse acasă, la palatul lui. Acolo porunci să i se dea cele mai frumoase veşminte şi să fie ospătată după pofta inimii. Şi fiindcă o îndrăgise nespus, o luă de nevastă. Şi prăznuiră o nuntă cu mare alai şi veselie.

Dacă văzură surorile că flăcăul cel frumos o ia pe Doi-ochi cu el, începură s-o pizmuiască şi mai mult pentru norocul care dăduse peste ea.

Dar de la o vreme parcă începu să li se ogoiască inima… Şi prinseră a gândi ele în sinea lor: “Barem tot e bine că ne-a rămas un lucru de preţ; pomul cel minunat e aici şi, cu toate că niciodată n-o să-i putem culege roadele, o să i se ducă faima atât de departe, că o mulţime de oameni, de prin toate colţurile lumii, vor veni să-l privească şi să-l laude! Şi, cine ştie, poate c-o să ne surâdă iar norocul!” Dar şi această speranţă se spulberă ca un vis. A doua zi dimineaţă, ia pomul de unde nu-i! Pierise ca fumul… Şi o dată cu el pierise şi nădejdea… Şi chiar în aceeaşi zi, privind pe fereastră, Doi-ochi văzu minunăţia de pom cu frunzele de argint în faţa iatacului ei… Ce alta ar fi putut să-i bucure mai mult sufletul?! Pomul îşi urmase stăpâna.

Trăi Doi-ochi ani mulţi, în bucurie şi fericire, şi aproape că uitase câte avusese de pătimit de pe urma celor două surori haine. Dar iată că într-o bună zi două femei sărmane bătură la poarta castelului, cerând de pomană. Şi privindu-le mai cu luare-aminte, Doi-ochi recunoscu în cele două cerşetoare pe surorile ei. Sărăciseră într-atât, că ajunseseră să meargă din poartă-n poartă, cerând să fie miluite măcar c-un codru de pâine.

Doi-ochi le primi cu bucurie şi se îngriji ca de acum încolo să nu mai ducă lipsă de nimic. Iar cele două surori haine, văzând atâta bunătate din partea ei, se căiră amarnic pentru răul pe care i-l făcuseră în tinereţe.

Anisoara Costea

Povestea Marul buclucas de V. Suteev

Într-o zi de toamnă târzie când copacii se goliseră de mult de frunze, în vârful unui măr sălbatic , din pădure, mai atârna un măr, un singur măr.

Tocmai în timpul acesta, iepuraşul  Iepurici, care alerga prin pădure, a văzut mărul.

Dar cum să-l ia de acolo ? Mărul era sus, sus de tot iar el nu putea să sară până la el !

– Crra – crra !  …se auzi de sus dintr-un brad. Era Cioara cea neagră care râdea.

Se uită iepuraşul  Iepurici la ea cu uimire şi-i strigă:

-Ei, Cioaro , rupe-mi şi mie mărul ala de sus !

Cioara a zburat din brad şi a rupt mărul. Numai că nu a reuşit să-l ţină în cioc, şi mărul a căzut.

– Îţi mulţumesc, Cioaro ! a strigat bucuros Iepurici şi a dat să ridice mărul de jos, dar acesta parcă ar fi fost viu, a început deodată să sâsâie…. Şi a luat-o la fugă.

– Ce-o fi asta? Iepurici s-a speriat foarte tare dar apoi a înţeles: mărul căzuse chiar pe ariciul Ţepoşilă, care, făcut ghem, dormea sub pom.

Ţepoşilă , buimac de somn, a sărit în sus şi s-a pus pe fugă, cu mărul înfipt în ţepii lui.

– Stai, stai ! striga Iepurici cât îl ţineau puterile. Unde fugi cu mărul meu ?

Ariciul Ţepoşilă se opreşte şi zice:

–   Acesta-i mărul meu. A căzut, iar eu l-am prins.

Atunci, Iepurici s-a repezit la ariciul Ţepoşilă:

–   Să-mi dai mărul chiar acum !  Eu l-am găsit !

S-a apropiat în zbor şi Cioara şi zice:

– Degeaba vă certaţi . Acesta este mărul meu fiindcă eu l-am rupt din pom. Şi s-a pornit o ceartă între cei trei, că nu se mai puteau înţelege. Fiecare striga în felul lui.

– Este mărul meu – striga Iepurici – că eu l-am văzut primul !

– Ba e al meu – croncănea  Cioara – că eu l-a rupt!

– Ba e al meu – striga ariciul Ţepoşilă – că eu l-am prins !

Ţipete, mare gălăgie în toată pădurea şi harţa începe. Cioara îl loveşte pe ariciul Ţepoşilă cu ciocul în nas, ariciul Ţepoşilă îl înţeapă pe Iepurici cu ţepii în codiţă, iar Iepurici o loveşte pe Cioară cu lăbuţa peste cioc.

Dar iată că apare şi cumătrul Moş Martin, ursul care mormăie supărat:

– Ei, dar ce s-a întâmplat aici ? Ce-i cu gălăgia asta?

Toţi se reped spre el, şi-i spun:

– Tu, Moş Martine, eşti cel mai mare şi mai inteligent din pădure. Te rugăm să ne faci judecată dreaptă. Cui vei crede de cuviinţă că i se cuvine mărul acesta, al lui să fie.

Şi i-au povestit ursului toate câte s-au petrecut.

A stat Moş Martin s-a gândit ce s-a gândit, s-a scărpinat după urechea dreaptă şi a întrebat:

– Cine a descoperit mărul ?

– Eu ! – a răspuns Iepurici.

– Dar cine l-a rupt din pom ?

– Crra – crra  – fireşte că eu ! a răspuns Cioara.

– Buun ! Şi cine l-a prins ?

– Eu, Eu Moş Martine – eu l-am prins ! a chiţăit ariciul Ţepoşilă.

– Iată ce este, a fost de părere Moş Martin, – voi toţi aveţi dreptate, şi de aceea fiecare din voi are dreptul să primească mărul!

– Da, dar nu-i decât un  singur măr ! au sărit toţi cu gura Ţepoşilă, Iepurici şi Cioara.

– Împărţiţi mărul în părţi egale şi fiecare să ia câte o bucăţică. Toţi au izbucnit într-un glas:

– Cum de nu ne-a venit ideea asta mai înainte ?!

Ariciul Ţepoşilă  a luat mărul Buclucaş şi l-a împărţit în patru părţi egale. Prima bucăţică a dat-o iepuraşului şi i-a zis:

–    Asta ţie, Iepurici, pentru că tu ai văzut primul mărul.

A doua bucăţică a dat-o ciorii:

– Asta ţie, Cioaro, fiindcă tu ai rupt mărul din pom.

A treia bucăţică, ariciul şi-a pus-o deoparte pentru sine şi a zis:

– Asta pentru mine, întrucât eu am prins mărul acesta buclucaş.

Cea de-a patra bucăţică ariciul i-a pus-o ursului în labă şi ia zis:

–   Iar asta ţie Moş Martine …

–   Dar de ce mie ? răspunse, mirat, ursul.

–   Tocmai pentru că tu ne-ai împăcat şi ne-ai învăţat să gândim !

Şi fiecare şi-a mâncat bucăţica sa de măr, şi toţi au fost mulţumiţi că Moş Martin a făcut judecată dreaptă şi nu a nedreptăţit pe nimeni.

Şi iaca aşa s-a sfârşit povestea mea

Mariana-Doinita Vechiu

Mitologia greco-romană este foarte bogată în legende în care Mărul joacă un rol de seamă (să ne gândim numai la mărul de aur pe care Paris l-a înmânat zeiţei Venus ca semn de supremă apreciere a frumuseţii ei); în mitologia scandinavă nu ambrozia era hrana zeilor, ci merele.

În legenda cea mai dragă elveţienilor, despre Wilhelm Tell ca simbol al dragostei lor pentru libertate, Mărul joacă un rol deosebit.

Mâncarea ceremonială a Paştelui evreiesc includea la desert o combinaţie de mere tocate mărunt, nuci şi stafide pisate, curmale, scorţişoară, vin şi miere.

Această hrană ritualică se numeşte charoset (haroset) şi se pare că însuşi Iisus a gustat din ea.

În mitologia română, Mărul este considerat pomul vieţii.

El exprimă, în credinţa ţăranilor, dorinţa de rod bogat, de belşug şi perenitate.

În unele zone din ţară, mireasa se joacă pe două mlădiţe de Măr dulce, pentru ca sarcina căsătoriei să nu fie anevoioasă.

Tot după o veche tradiţie a locului, se puneau în apă ramuri de Măr, care urmau să înflorească de Anul Nou, cu care copiii mergeau apoi la sorcovit.

Acum, sorcovele sunt de hârtie sau de plastic…

Pentru importantele şi bine cunoscutele proprietăţi terapeutice pe care le are, un dicton, larg răspândit în mai toată Europa, spune: „Un măr pe zi, doctorul niciodată”.

Teodora Grapan

Marul lui  Sir Isaac Newton!

Povestea lui Sir Isaac Newton și a mărului care l-a inspirat să scrie teoria gravitației poate fi considerată una dintre cele mai celebre anecdote din lumea științifică. Tânărul Isaac Newton stătea sub un măr în grădină, când un fruct i-a căzut în cap, lucru ce l-a „trezit la realitate” și l-a făcut să scrie teoria gravitației. Povestea este cel mai probabil înfrumusețată, cel puțin partea în care mărul lovește capul lui Newton, dar există și un sâmbure de adevăr.

Primul comentariu scris al incidentului îl regăsim în notele lui John Conduitt, care a fost asistentul lui Newton la Monetăria Regală și soțul nepoatei marelui om de știință. În anul 1726, anul morții lui Newton, John Conduitt a descris acest eveniment: „În anul 1666 am plecat din Cambridge la mama lui Newton din Lincolnshire. În timp ce mergeam prin grădină, el se vorbea despre faptul că puterea gravitației nu se limita la o anumită distanță de pământ, ci că această putere trebuie să se extindă mult mai departe. Ne-am oprit sub un măr amândoi. În mijlocul altor discursuri, el mi-a spus că era frământat de aceleași lucruri; îi intrase în minte noțiunea de gravitație.”

Newton pare să fi răspândit povestea mărului în discuțiile avute despre descoperirea gravitației cu prieteni sau cunoștințe. În alte scrieri despre viața lui Newton, publicate în 1752, scriitorul William Stukeley a relatat despre o conversație pe care a avut-o cu Newton: „Îmi spusese că nu înțelege de ce ar trebui ca un măr să coboare întotdeauna perpendicular pe pământ. De ce nu ar mearge în lateral sau în sus? Și de ce, în mod constant, spre centru? Cu siguranță, motivul este că pământul îl atrage”.

Anisoara Costea

Florile de mar

Nu exista priveliste mai frumoasa decat cea a unei livezi de meri infloriti… Nu e de mirare ca frumusetea florilor de mar a fascinat de-a lungul timpului poeti si pictori de renume. Sute de legende, care de care mai fascinante, au ca subiect aceste minunate flori. Se spune despre zeita stramosilor nostri geto-daci ca a avut doi fii gemeni, nascuti din frumusetea florilor de mar. Acestia au fost numiti Copiii din flori de mar, pentru ca tatal lor nu a fost acolo in momentul nasterii, ci in inaltul cerului. Ulterior, in lumea satului romanesc, oamenii au preluat expresia copii din flori pentru copiii nascuti inainte de casatorie. In colindele romanesti, florile de mar sunt venerate, ele simbolizand un liant intre divinitate si pamanteni, un strop de fericire pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor pentru a le aduce mereu aminte de existenta Sa.

Nu doar florile de mar au fost slavite pentru frumusetea lor, ci si fructele. De la marul care a determinat izgonirea din Rai a lui Adam si a Evei, pana la marul care a declansat o serie intreaga de rationamente logice pentru Newton, marul este nelipsit din legende. Se spune ca in Grecia antica, Zeita Discordiei, Erisi, ignorata de catre ceilalti zei, a vrut sa strice nunta la care nu fusese invitata si a aruncat intre celelalte zeite un mar, pe care a scris: Pentru cea mai frumoasa. Inteleapta Atena, frumoasa Afrodita, dar si protectoarea oamenilor si a casniciilor, Hera, au fost ferm convinse ca marul le era destinat…asadar intre ele a inceput un adevarat razboi, al carui motiv, marul, a devenit apoi marul discordiei. Incercand sa aplaneze discordia creata, Zeus l-a rugat pe Paris, printul Troiei, sa jurizeze el, sa ofere marul cui credea el ca merita sa primeasca titlul de cea mai frumoasa. Evident, fiecare dintre cele trei zeite a facut tot posibilul sa il influenteze pe Paris, iar in final a castigat Afrodita, care i-a promis inima Elenei. Aceasta era casatorita cu regele Spartei, insa datorita vrajilor Afroditei, se indragosti de Paris. Pentru ca discordia sa continue, Elena a plecat impreuna cu iubitul sau, Paris, in Troia, urmariti insa de catre Meneleaus, sotul Elenei. A urmat un adevarat razboi, intins pe perioada unui deceniu, unde mii de vieti s-au pierdut…si totul a plecat de la un simplu mar.

Anisoara Costea

Legenda mărului de aur al discordiei şi celebrul război troian

Merele de aur apar în multe legende, poveşti şi mituri.

Dionis (sau Dionysos) era în mitologia greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus sau Liber. El i-a dăruit Afroditei unul din merele de aur crescute în pomul lui.  De aceea, mărul de aur, la greci, simbolizează erotismul.

Merele de aur erau dătătoare de viaţă veşnică şi de tinereţe. Ele erau păzite de nimfele Hesperide, într-o grădină la capătul lumii. Unul dintre aceste mere a fost luat de  Eris, zeiţa discordiei. De ciudă că ea nu a fost invitată la nunta lui Peleu (regele din Tesalia) cu Thetys (zeiţa apelor), Erisi a aruncat un măr de aur (devenit mărul discordiei), pe care era scris „celei mai frumoase„.

Văzând mărul, Hera (zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor), Atena (zeiţa înţelepciunii) și Afrodita (zeiţa frumuseţii) l-au revendicat, fiecare susținând că le întrece în frumusețe pe celelalte două. Văzând că nu pot ajunge la o înțelegere, Zeus a hotărât să ceară o opinie obiectivă şi l-a pus pe prinţul Troiei, Paris, să decidă cui îi revine mărul de aur.

Fiecare dintre zeiţe a încercat să-l câştige pe prinţ de partea ei. Hera i-a promis putere şi bogăţie, Atena – slavă războinică şi victorii militare, iar Afrodita i-a promis c-o va face pe  Elena, cea mai frumoasă dintre femei (şi soţia lui Meneleaus, regele Spartei) să se îndrăgostească de el. Paris i-a oferit mărul Afroditei, iar e a făcut ca inima Elenei să fie cucerită de Paris. Elena a fugit cu el în Troia. Ca să se răzbune, Meneleaus, împreună cu fratele său, Agamemnon, regele cetății Micene au pornit un război împotriva cetății troiene. Şi astfel a început războiul troian, care a durat zece ani.

Grecii antici credeau că războiul troian chiar a existat, că a fost un eveniment istoric. Ei ziceau că a avut loc în secolul al XIII-lea î.Hr. sau al XII-lea î.Hr. și că Troia se afla în vecinătatea strâmtorii Dardanele, în nord-vestul Turciei actuale. Până în Epoca modernă s-a crezut că atât războiul cât și orașul erau doar niște mituri, și nu au existat. Însă în 1870, arheologul german Heinrich Schliemann a săpat un sit arheologic, susţinând că ar fi chiar situl Troiei, lucru confirmat și de câțiva alți arheologi.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, autor fragment: Galina Lemignova, Chişinău, Editura Arc, 2004.

Anişoara Costea

Proverbe despre mere

„Un măr putred strică o grămadă de mere frumoase” „A rotten apple spoils a bunch of beautiful apples”

„Merele frumoase pot fi și viermănoase” „Beautiful apples can also be wormwood”

„Merele putrede strică pe cele bune” „The rotten apples spoil the good ones”

„Mărul nu cade departe de pom” „The apple does not fall away from the tree”

„Un măr pe zi te scutește de medic” „An apple a day saves you a doctor”

„Nu tot ce-i rotund e măr” „Not everything that rotates is apple”

Mărul

Un măr dulce-acrișor

Am cules din pomișor.

Este roșu, aromat

Și de copii adorat.

Are multe vitamine

Foarte bune pentru mine!

Ana Gabriela Adomnoae

Clasa I

Petronela-Nicoleta Ursu

“Merii nu au mers la şcoală şi totuşi au învăţat să-şi coacă merele..”

Am aflat misterul

de Dumitru Delca

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Aşadar, mărul şi cerul
Mi-au dezvăluit misterul.

Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat

Anișoara Costea

Mărul cu picioare

de Emilia Plugaru

Ionel, mirat, priveşte:

Jos, sub pom, un măr porneşte

Şi aleargă pe cărare

Parcă ar avea picioare.

Cum să meargă, măi nepoate,

Mărul singur? Nu se poate.

Ia priveşte-atent aici:

Măru-i dus de un arici.

Vasilica Simionovici

Proprietăţile marului

• Tonic muscular şi al sistemului nervos (unul dintre cele mai bune fructe);

— Diuretic uricolitic;

• Hipocolesteroleminat (prin pectina lui, după Binetj);
• Răcoritor;
• Digestiv, stomahic, ocrotitor gastric;
• Antiseptic intestinal (favorizează secreţia unei diastaze intes­tinale bactericide);
• Stimulent şi decongestiv hepatic;
• „Reîntineritor” al ţesuturilor;

Indicaţii:

• Astenie fizică şi intelectuală (indicat deci sportivilor);
• Surmenaj, convalescenţă, sarcină;
• Anemie, demineralizare;
• Reumatisme, gută;
• Artritism;
• Litiază urinară;
• Sedentarism, obezitate, pletoră, prevenirea aterosclerozei, pre­venirea infarctului;

Mod de folosire:

Uz intern:

• Fructul crud, cu coajă cu tot, aceasta fiind foarte bogată în principii diverse;
• Ca depurativ — un măr în fiecare dimineaţă; ca laxativ — un măr în fiecare seară;

— Fruct şi compot: ca să facem un bun compot de mere, adău­găm, la începutul fierberii, sucul unei jumătăţi de lămâi;

• Fruct dat prin răzătoare, contra diareei la copii : 500 g până la 1,5 kg pe zi, în cinci mese. Contra setei: ceai uşor îndulcit. Contra enterocolitei şi a durerilor care însoţesc ieşirea din­ţilor: o cură de două zile, în cantităţi adaptate vârstei;
• Dietă în mere crude: în caz de gripă îndelungată, 500 g până la 1 kg de mere crude rase, ca singură hrană în timp de două sau trei zile;
• Infuzie de mere: două sau trei mere necurăţate de coajă, tăiată în felioare rotunde, pentru 1 litru de apă. Se fierbe un sfert de oră. Se bea după poftă;
• Infuzie de pudră de pieliţă: 1 lingură de supă la o cană de apă clocotită. Lăsăm să se pătrundă bine cincisprezece minute. Patru — şase ceşti pe zi (oligurie, reumatisme, gută).

Uz extern:

• Scabie şi chelbe: se taie un măr în două, i se scoate mijlocul şi seminţele şi se pune în golul rămas puţină floare de sulf. Se îmbină cele două jumătăţi cu ajutorul unei sforicele şi se coace în cuptor. Mărul astfel copt se zdrobeşte şi se frecţionează părţile bol­nave cu terciul obţinut;
• Plăgi atone: măr ras şi fiert în sucul lui, ca oblojeală sau aplicări de suc de măr şi de ulei de măsline în părţi egale;
• Îngrijirea pielii: sucul mărului dă vigoare ţesuturilor;

În Elveţia, anumiţi medici tratează cu succes diabetul infantil prin cure de mere şi de legume (roşii coapte în cuptor);

Se recomandă să mâncăm un măr la sfârşitul meselor, mai ales seara;

Ele scad riscul formării de calculi urinari din oxalați. Potrivit unui studiu apărut în “British Journal of Nutrition”, consumul zilnic de 0,5-1 litru de suc de mere, grepfrut sau portocale modifică pH-ul urinar și nu mai permite formarea cristalelor de oxalați în urină.

O linguriță de oțet de mere amestecat cu puțină miere, luată înainte de fiecare masă, stimulează pofta de mâncare și ajută la asimilarea fierului și a substanțelor hrănitoare din mâncare, rezolvând problema anemiei.

Consumate ca o gustare, merele suprimă foamea și de aceea sunt indicate în curele de slăbire. În plus, acest fruct poate fi consumat în orice dietă și nu are contraindicații deosebite, fiind indicat chiar și diabeticilor. Cojile de mere conțin acid ursolic, care crește masa mușchilor scheletici și țesutul adipos brun, scăzând, totodată, grăsimea de culoare albă, reducând obezitatea și steatoza hepatică. Din coji de mere, se poate face un ceai puternic parfumat și cu un gust deosebit de plăcut.

Semințele de măr sunt toxice dacă sunt consumate în cantități mari, de aceea este bine să fie evitate de femeile gravide, de femeile care alăptează și de copii.

Merele sunt o sursă puternică de potasiu, o componentă importantă a celulelor și fluidelor corporale, care ajută la controlarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Cercetări recente au arătat, de asemenea, că beneficiile antiinflamatorii ale conținutului de quercetină din mere oferă protecție pentru sistemul cardiovascular. Studiile arată ca persoanele care au mâncat mere în fiecare zi, timp de cinci ani, prezintă cu aproape 70% mai puține riscuri de a face accident vascular cerebral fatal și cu aproape 50% mai puține probabilități de a dezvolta o boală cardiacă și coronariană.

Quercitina este un flavonoid pe care merele îl conțin din abundență și despre care se știe că joacă un rol important în prevenirea multor tipuri de cancer. Unele cercetări au relevat că în special soiurile roșii și cele Golden inhibă cu 39-43% creșterea celulelor de cancer hepatic și de colon. Tot această substanță este responsabilă de neutralizarea efectelor radicalilor liberi, care cauzează îmbătrânirea prematură.

Mărul conține și bor, un mineral important pentru sănătatea oaselor și a bunei funcționări a creierului. Compușii polifenolici protejează creierul de degenerare din cauza stresului oxidativ și au un efect de protecție împotriva bolilor neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer și Parkinson, conform studiilor Universității Cornell (SUA), potrivit www.natureword.com.

Merele s-au dovedit a avea beneficii antivirale, potrivit constatării cercetărilor care susțin că cei care le consumă se îmbolnăvesc mai greu de răceală, gripă și afecțiuni ale tractului respirator superior. Merele îmbunătățesc funcțiile pulmonare și ale pancreasului, efectul fiind cu atât mai mare cu cât se consumă mai multeCu 85% apă și aproximativ 50 de calorii (la 100 g.), mărul este gustarea ideală. Merele au 5% proteine. Fructul acesta este o sursă puternică de potasiu. În plus, el conține multe vitamine, în special C și beta-caroten, dar și vitaminele A, E și B, chiar și fosfor, fier și calciu, deși în cantitate mai mică. Este o sursă vitală de fibre, dintre care cea mai importantă e pectina. Quercitina, epicatechina și procyanidin B2 sunt flavonoizi pe care merele îi conțin.

Acest fruct se încadrează fără probleme în categoria “alimentelor-medicament”, căci conține multe substanțe benefice pentru sănătate. Calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din timpuri străvechi. Potrivit medicinei chineze, merele întăresc inima, lubrifiază plămânii, cresc fluidele corpului și scad producția de mucus.

Datorită “longevității” substanțelor antioxidante și anticancer (timp de 200 de zile de la recoltare acestea se păstrează intacte, ca în ziua culesului), mărul este fructul ideal în orice anotimp. Dar trebuie consumat cu tot cu coajă, pentru a beneficia de toate calitățile sale terapeutice.

În primul rând, fibrele conținute în măr și coajă au rolul de a coborî nivelul de glucoză din sânge și chiar al colesterolului rău. Reduc și problemele intestinale, inclusiv diverticulita, hemoroizii și acumularea de toxine în organism.

Vasilica Simionovici

Ele scad riscul formării de calculi urinari din oxalați. Potrivit unui studiu apărut în “British Journal of Nutrition”, consumul zilnic de 0,5-1 litru de suc de mere, grepfrut sau portocale modifică pH-ul urinar și nu mai permite formarea cristalelor de oxalați în urină.

O linguriță de oțet de mere amestecat cu puțină miere, luată înainte de fiecare masă, stimulează pofta de mâncare și ajută la asimilarea fierului și a substanțelor hrănitoare din mâncare, rezolvând problema anemiei.

Consumate ca o gustare, merele suprimă foamea și de aceea sunt indicate în curele de slăbire. În plus, acest fruct poate fi consumat în orice dietă și nu are contraindicații deosebite, fiind indicat chiar și diabeticilor. Cojile de mere conțin acid ursolic, care crește masa mușchilor scheletici și țesutul adipos brun, scăzând, totodată, grăsimea de culoare albă, reducând obezitatea și steatoza hepatică. Din coji de mere, se poate face un ceai puternic parfumat și cu un gust deosebit de plăcut.

Semințele de măr sunt toxice dacă sunt consumate în cantități mari, de aceea este bine să fie evitate de femeile gravide, de femeile care alăptează și de copii.

Vasilica Simionovici

Merele sunt o sursă puternică de potasiu, o componentă importantă a celulelor și fluidelor corporale, care ajută la controlarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Cercetări recente au arătat, de asemenea, că beneficiile antiinflamatorii ale conținutului de quercetină din mere oferă protecție pentru sistemul cardiovascular. Studiile arată ca persoanele care au mâncat mere în fiecare zi, timp de cinci ani, prezintă cu aproape 70% mai puține riscuri de a face accident vascular cerebral fatal și cu aproape 50% mai puține probabilități de a dezvolta o boală cardiacă și coronariană.

Quercitina este un flavonoid pe care merele îl conțin din abundență și despre care se știe că joacă un rol important în prevenirea multor tipuri de cancer. Unele cercetări au relevat că în special soiurile roșii și cele Golden inhibă cu 39-43% creșterea celulelor de cancer hepatic și de colon. Tot această substanță este responsabilă de neutralizarea efectelor radicalilor liberi, care cauzează îmbătrânirea prematură.

Mărul conține și bor, un mineral important pentru sănătatea oaselor și a bunei funcționări a creierului. Compușii polifenolici protejează creierul de degenerare din cauza stresului oxidativ și au un efect de protecție împotriva bolilor neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer și Parkinson, conform studiilor Universității Cornell (SUA), potrivit www.natureword.com.

Merele s-au dovedit a avea beneficii antivirale, potrivit constatării cercetărilor care susțin că cei care le consumă se îmbolnăvesc mai greu de răceală, gripă și afecțiuni ale tractului respirator superior. Merele îmbunătățesc funcțiile pulmonare și ale pancreasului, efectul fiind cu atât mai mare cu cât se consumă mai multe mere zilnic.

Rosu Danuta

Nu este deloc un mit faptul că „un măr pe zi ţine medicul la distanţă”. În plus, acest fruct poate fi consumat în orice dietă şi nu are contraindicaţii deosebite, fiind indicat chiar şi diabeticilor. O veste la fel de bună este şi cea referitoare la „longevitatea” substanţelor antioxidante şi anticancer din măr: timp de 200 de zile de la recoltare acestea se păstrează intacte, ca în ziua culesului. De aceea, mărul este fructul ideal în orice anotimp

Mariana-Doinita Vechiu

Mar, this overlooked superalarm usually protects your body from precipitation and deposition of radioactive dust, destroys a wide range of cancers, and maintains free arteries – to name just a few experimentally confirmed modes that make the wake up your inner doctor

Mariana-Doinita Vechiu

Jocuri din copilărie

 “Întrecerea cu mere” este un joc pe care copiii îl vor îndrăgi pe loc. Activitatea se face în aer liber şi este nevoie să fie implicaţi în joc cât mai mulţi copii.

“Întrecerea cu mere” este un joc pentru copiii cărora le place competiția, însă în acelaşi timp este un joc care îi va ajuta pe cei mici să îşi dezvolte capacitatea de concentrare şi răbdarea.

Cum se joacă: Se formează două echipe. Pe locul în care va avea loc întrecerea se trasează linia de start. Cele două echipe se aliniază la linia de start. Copiii din fiecare echipă se aşază unul în spatele celuilalt.

La o distanţă de 6-7 metri de linia de start se aşază două scaune, câte unul în faţa fiecărei echipe. De la linia de start, pornesc primii jucători, câte unul de la fiecare echipă. Fiecare îşi aşază pe cap câte un măr, apoi porneşte în cursă: trebuie să ajungă la scaun, să îl ocolească şi să se întoarcă la linia de start unde va preda mărul următorului coechipier. Următorul jucător ia mărul, îl pune pe cap şi porneşte în cursă. Prima echipă care termină cursa este câştigătoare.

Dacă în timp ce face cursa cu mărul pe cap, jucătorii îl scapă pe jos vor fi nevoiţi să reia traseul de la linia de pornire, nu din locul în care au scăpat mărul.

Jocul testează o mulţime de abilităţi ale copiilor. Dacă jucătorii sunt prea mici pentru a merge în echilibru cu un măr pe cap, atunci acesta poate fi înlocuit cu obiecte mai uşor de “purtat” într-o cursă de acest fel. De exemplu, pot încerca cu pernuţe, cutii de carton sau săculeţi uşori cu nisip.

Ciresica are mere

Copiii sunt asezati in cerc stand in picioare sau pe jos, turceste. Li se cere sa isi puna palmele intinse in fata apoi palma dreapta va trebui sa o aseze in palma stanga a partenerului din dreapta. Ei vor trebui sa isi bata palmele (adica palma dreapta asezata pe stanga vecinului, in timp ce spun poezia, trebuie sa o ridice si sa atinga dreapta vecinului din stanga), spunand urmatoarea poezie: “ Ciresica vinde mere/ Ciresel vine si cere/ Ciresica nu se-dura/ Ciresel vine si fura/ Cate mere a furat/ Ciresel neobrazat?”. Copilul la care s-a terminat poezia trebuie sa aleaga o cifra de la 1 la 10. Dupa ce alege va continua jocul numarand pe rand, pana la cifra aleasa. Cand ajuge la cifra dinaitea celei alese, copilul la care ajunge cifra trebuie sa-l atinga pe cel care urmeaza, asfel il scoate din joc. Daca nu reuseste sa il atinga, iasa el din joc. Castiga copilul care reuseste sa ramana in joc pana la final.

Jocuri din copilărie

 “Întrecerea cu mere” este un joc pe care copiii îl vor îndrăgi pe loc. Activitatea se face în aer liber şi este nevoie să fie implicaţi în joc cât mai mulţi copii.

“Întrecerea cu mere” este un joc pentru copiii cărora le place competiția, însă în acelaşi timp este un joc care îi va ajuta pe cei mici să îşi dezvolte capacitatea de concentrare şi răbdarea.

Cum se joacă: Se formează două echipe. Pe locul în care va avea loc întrecerea se trasează linia de start. Cele două echipe se aliniază la linia de start. Copiii din fiecare echipă se aşază unul în spatele celuilalt.

La o distanţă de 6-7 metri de linia de start se aşază două scaune, câte unul în faţa fiecărei echipe. De la linia de start, pornesc primii jucători, câte unul de la fiecare echipă. Fiecare îşi aşază pe cap câte un măr, apoi porneşte în cursă: trebuie să ajungă la scaun, să îl ocolească şi să se întoarcă la linia de start unde va preda mărul următorului coechipier. Următorul jucător ia mărul, îl pune pe cap şi porneşte în cursă. Prima echipă care termină cursa este câştigătoare.

Dacă în timp ce face cursa cu mărul pe cap, jucătorii îl scapă pe jos vor fi nevoiţi să reia traseul de la linia de pornire, nu din locul în care au scăpat mărul.

Jocul testează o mulţime de abilităţi ale copiilor. Dacă jucătorii sunt prea mici pentru a merge în echilibru cu un măr pe cap, atunci acesta poate fi înlocuit cu obiecte mai uşor de “purtat” într-o cursă de acest fel. De exemplu, pot încerca cu pernuţe, cutii de carton sau săculeţi uşori cu nisip.

Ciresica are mere

Copiii sunt asezati in cerc stand in picioare sau pe jos, turceste. Li se cere sa isi puna palmele intinse in fata apoi palma dreapta va trebui sa o aseze in palma stanga a partenerului din dreapta. Ei vor trebui sa isi bata palmele (adica palma dreapta asezata pe stanga vecinului, in timp ce spun poezia, trebuie sa o ridice si sa atinga dreapta vecinului din stanga), spunand urmatoarea poezie: “ Ciresica vinde mere/ Ciresel vine si cere/ Ciresica nu se-dura/ Ciresel vine si fura/ Cate mere a furat/ Ciresel neobrazat?”. Copilul la care s-a terminat poezia trebuie sa aleaga o cifra de la 1 la 10. Dupa ce alege va continua jocul numarand pe rand, pana la cifra aleasa. Cand ajuge la cifra dinaitea celei alese, copilul la care ajunge cifra trebuie sa-l atinga pe cel care urmeaza, asfel il scoate din joc. Daca nu reuseste sa il atinga, iasa el din joc. Castiga copilul care reuseste sa ramana in joc pana la final.

Roșu Dănuța

APPLES

1. Placinta cu mere

Captain obvious here, o sa ziceti. Da, desertul asta e poate unul din cel mai populare in Romania, insa puteti incerca fara regrete varianta americana, se face mai usor (nu trebuie sa radem merele) si e posibil sa va surprinda. In plus, nu uitati – lucrurile simple sunt cele mai bune!

Maruntim repede 100 g unt in 200 g faina, adaugam 1 ou si 2 linguri de zahar si formam aluatul fraged, impartindu-l in doua bucati inegale: una mare pentru partea de jos a placintei, una mica pentru capac. Il intindem intre doua hartii de copt, asezam partea mare in tava de placinta, il intepam pe fund si dam la frigider pana pregatim merele. Taiem 1/2 kg mere decojite in cubulete, le amestecam cu 5-6 linguri de zahar si 1 lingura scortisoara, le punem in tava de placinta si acoperim cu a doua bucata de aluat, pe care o sigilam de prima cu putin ou batut. Ungem capacul cu ou batut si coacem pana devine aramie

2. Mere in caramel

Topim 300 g caramele si o lingura lapte dulce pe bain-marie. Rupem coditele a doua mere si infigem o frigaruie sau bat de lemn in ele, apoi le tavalim prin caramelul topit cu rapiditate, ajutandu-ne la nevoie si de o lingura. Le trecem prin nuca macinata sau bilute de zahar si lasam sa se odihneasca pana se intareste stratul de caramel.

3. Mere coapte

Maruntim 6 smochine uscate si 3 proaspete, amestecam cu 2 linguri fistic macinat, semintele de la o pastaie de vanilie si 1/2 lingurita de scortisoara si turnam amestecul in patru mere golden, carora le-am taiat capacul si pe care le-am scobit de cotor si pulpa. Le asezam intr-o tava, le stropim cu 3 linguri de apa si 3 linguri de rom si coacem 1h la 180 C.

Desigur, umplutura poate varia la nesfarsit, voi putand adauga ce aveti prin casa: nuci romanesti, migdale, stafide, caise, curmale, coaja de portocala, etc.

4. Sos de mere (apple sauce)

Taiem cubulete 1 kg mere si dam la foc mic cu 2 linguri zahar, un praf de sare si 1/2 cana apatimp de 20-30 minute, pana se inmoaie. Le pasam bine, le trecem printr-o sita si apoi incorporam 1 lingura de unt. Sosul de mere completeaza excelent atat deserturile cat si felurile principale de mancare! De fapt, daca vrem varianta non-dulce, adaugam in oala noastra o crenguta de rozmarin, una de salvie si una de tarhon inainte de a da pe foc si avem un sos aromat si ierburos de mama-mama.

5. Chipsuri din mere

Scoatem cotorul unui mar, il taiem in rondele foarte subtiri, si dam la cuptor intr-o tava tapetata cu hartie de copt timp de 2-3 ore, la 200 C. Trebuie sa fie uscate, dar inca moi. Pentru variatii, poti fi stropite cu zahar, scortisoara, all spice.

6. Suc de mere si morcovi

Power-energy combo, asta e. Mustind de vitamine si enzime, sucul asta e nemaipomenit pentru copii, asa ca nu-l ratati. In special baut dimineata pe stomacul gol, ajuta foarte mult la protejarea vederii (de la morcovi), este anti-oxidant, purificator si protejeaza creierul. All the good things!

7. Tarta Tatin

Feliem subtire trei mere mari curatate de coaja si le amestecam cu zeama unei lime, 3-4 linguri de zahar si 1/2 lingurita de scortisoara. Le asezam ordonat intr-o tava rotunda in care am presarat in prealabil 100 g zahar si dam la cuptor la foc mare pana merele si zaharul se caramelizeaza. Scoatem tava si asezam deasupra 400 g aluat foietaj, impingandu-l bine cu o lingura pe margini. Coacem la foc potrivit si cand e gata rasturnam tava, pentru ca merele sa fie cu fata in sus.

8. Salata cremoasa de mere si telina (slaw)

Radem doua mere si o telina mica, adaugam tulpinile verzi ale telinei tocate grosier, 1 lingura de stafide, 1/2 legatura de patrujel, 1 lingura de smantana, 1 lingura de maioneza, 1 lingura de mustar, 1 mana nuci tocate, sare si piper dupa gust. Rapida, aromata si de efect, salata asta e o adevarata sursa de vitamine si minerale pe timp de iarna!

9. Best-ever-in-the-whole-world tort de mere si gris

Amestecam 1 cana gris, 1 cana faina, 1 cana zahar, 1 lingurita bicarbonat, 1 praf de sare si impartim cantitatea in trei. Intr-o tava unsa cu unt turnam o parte gris, apoi un strat de 3 cani mere rase amestecate cu scortisoara, apoi o parte amestec de gris, apoi alte 3 cani mere rasesi in final ultima parte de gris (asta poate fi un strat mai subtirel). Coacem 1 ora. Mancam pana lesinam, si mai e si de post daca ungem tava cu ulei!

10. Varza calita cu mere

Intr-o cratita larga sau tigaie cu capac calim 1 varza rosie medie tocata marunt si 1 mar taiat cubulete impreuna cu 3 linguri apa, 3 linguri otet de mere, 3 linguri unt, timp de 20-30 minute sau pana se inmoaie. Asezonam cu sare si piper dupa gust.

Love and apple.

Merele se consumă proaspete, deshidratate sau în preparate- prăjituri, băuturi răcoritoare, cidru, distilate

Roșu Dănuța

Descopera care sunt secretele producerii unui suc de mere de casa cu o aroma exceptionala!

Pasul 1. Selectia fructelor

Primul pas pentru obtinerea unui suc de calitate este sortarea si selectionarea fructelor. Pentru a obtine un gust desavarsit, ar fi ideal sa combini diverse culturi de mere, ce au gusturi, arome si parfumuri diferite, de la cele mai dulci, pana la cele putin acrisoare sau care sunt mai zemoase. Dimensiunea fructului nu este relevant, insa ar trebui sa fie in conditie buna, sa nu prezinte zone deteriorate.

In ceea ce priveste timpul ideal de producere, poti obtine un suc cu un gust extraordinar, atat daca alegi sa il produci in timpul toamnei, imediat dupa recolta, dar chiar si in timpul primaverii, din merele pastrate peste iarna. Ideal ar fi insa, daca optezi pentru a doua varianta, sa eviti depozitarea acestora in containere de lemn, pentru a impiedica stricarea acestora sau preluarea unui gust ciudat, in schimb, le poti pastra intr-un container metalic demontabil, pentru ca este solutia ideala de conservare.

Pasul 2. Zdrobirea merelor si/sau a altor fructe

Atunci cand vrei sa incepi preparearea propriu-zisa, ar trebui sa incepi prin spalarea fructelor. Sunt unele sortimente ce au coaja subtire si nu necesita indepartarea acesteia, dar sunt si altele la care ar trebui indepartata membrana, in prealabil. Odata ce ai depasit aceast prag, pentru facilitatea procedurii de zdrobire, ar trebui sa beneficiezi de un utilaj specializat. Daca esti in cautarea unui astfel de instrument, vezi presa pentru fructe care iti va fi ideala in aceasta situatie.

Nu uita sa adaugi si o cantitatea suficienta de suc de lamaie, pentru a impiedica oxidarea si schimbarea culorii, dar pentru a nu altera gustul produsului deja obtinut. De asemenea, poti face mai multe sortimente de suc de mere, adaugand si alte fructe sau legume pentru a crea varietate de gusturi si de texturi. Poti folosi sfecla atat pentru coloristica interesanta, cat si pentru a evita adaugarea unei cantitati de zahar sau indulcitor pe care il vei adauga, daca vei considera ca este necesar pentru un gust mai bun, mai dulce.

Daca iti doresti comercializarea acestuia si vrei sa mentii producerea sucului in sfera produselor BIO, ar trebui sa faci o cantitate relativ mica, pentru ca, daca nu vei folosi un conservat, durabilitatea sucului nu va fi mai mare de cateva zile.

Pasul 3. Imbutelierea

In special pentru cei care doresc sa comercialize acest produs finit, imbutelierea si pastrarea este un pas extrem de important. Ar fi ideal sa folosesti recipiente de sticla pentru a pastra savoarea si gustul produsului si pentru o imagine comerciala mai buna, insa poti sa folosesti, in aceeasi masura si sticle din plastic. Nu uita sa depozitezi sucul intr-o zona ferita de razele soarelui si la o temperatura optima, care sa nu permita inghetarea acestuia sau favorizarea unei fermentatii extra.

Acestia sunt principalii pasi pentru realizarea unui suc de mere de casa ce va avea succes atat produs si consumat in familie, cat si in scopul vinderii acestuia.

Anisora Costea

Retete din mere salbatice(padurete)

Poate cele mai răspândite preparate din aceste fructe sunt gemurile și jeleurile, cu o culoare rubinie, bogată și o aromă intensă, ușor picantă parcă.

O altă întrebuințare păstrată pe la marginile Europei este aromatizarea alcoolului cu mere-pădurețe: gin sau cidru. De fapt una dintre cele mai timpurii mențiuni ale merelor-pădurețe folosite în licori (de data aceasta cu scop medicinal) este într-un document vechi de peste o mie de ani, din secolul 10. Este vorba de o ”poțiune” a triburilor saxone încă necreștinate, Nine Herbs Charm, un remediu din nouă plante care trata infecțiile și efectele intoxicațiilor și otrăvirii.

Dar din mere-pădurețe puteți face mai multe: plăcinte și tarte, mere coapte pe hârtie și apoi îndulcite cu miere sau sirop, glazurate, ba chiar am găsit chiar o rețetă de pâine cu mere pădurețe. Pe lângă toate acestea nu am cum să uit rețeta mea de paté de casă cu mere pădurețe pe care am făcut-o astă toamnă și care s-a mâncat cu extraordinară plăcere.

Mere-pădurețe coapte.

Gin cu mere-pădurețe fermentate în copac.

Pâine cu mere-pădurețe.

Jeleu de mere-pădurețe.

Chutney este un fel de gem sărat, picant, mâncat peste sandwichuri sau carne, la fel ca orice alt sos. Se face din fructe cu ceapă și condimente și este absolut fantastic.

Siropul de mere, recomandat in raceli, bronsite, boli de plamani, dar si in afectiuni nervoase, se prepara astfel: se dau pe razatoare merele (un kilogram) si se lasa jumatate de ora in sucul propriu, apoi se amesteca cu jumatate de kilogram de zahar si se pune la fiert, la foc mic, pana cand capata consistenta unui sirop.

COSTEA ANISOARA

Cidrul, o băutură relativ nouă la noi, dar care câștigă teren, la propriu

Se crede că, în secolul al XIV-lea, copiii erau chiar botezați în cidru, acesta fiind considerat mai igienic decât apa. Astăzi, cidrul se rezumă doar la plăcerea gustului, însă este recunoscut și pentru beneficiile sale asupra sănătății, informații pe care le vom dezvolta ulterior.Ce este cidrul
Cum se prepară cidrul
Tipuri de cidru
Ce beneficii are cidrul pentru sănătatePrimul cidru din mere românești este îmbuteliat la o fabrică din Argeș și aparține unui scoțian, Alan Clark. Brand-ul Clarks are, însă, mai nou, competiție pe piață autohtonă: Cidru Mândru.

Ce este cidrul

Cidrul este o băutură alcoolică, similară ca textură berii, dar și vinului, ca ingrediente. În general are un nivel scăzut de alcool, însă această caracteristică variază de la sortiment la sortiment și poate atinge chiar și 12%.

Este o veche alegere a englezilor, dar și a francezilor, a spaniolilor sau a germanilor, dar și românii încep să o prefere, mai ales că apar mărci autohtone care promovează beneficiile acestei licori.

Fiind realizată din ingrediente naturale, în special din mere, cidrul poate fi produs și acasă, după rețete consacrate.

Care este istoria cidrului

Grecii și romanii cunoșteau foarte bine arta fabricării cidrului. Când romanii au invadat teritoriul pe care azi se află Anglia, în jurul anului 55 î.Hr., ei au descoperit că cidrul era deja bine-cunoscut de locuitorii de acolo. În acea epocă istorică, diferite soiuri de măr erau deja cultivate de mult timp, pornind de la primele semințe aduse din Asia Centrală pe rutele comerciale tradiționale ale Antichității, fiind apreciate și cultivate în aproape toată Europa și în Asia Centrală și Orientală. Și în prezent, China este cel mai mare producător mondial de mere.

Tehnica de fermentare a merelor a fost perfecționată în sudul Angliei – și mai târziu, prin distilare, cidrul a fost desăvârșit. Dovezi ale acestei arte antice se regăsesc astăzi în mediul rural european, unde pietrele mari folosite pentru zdrobirea fructelor se mai pot găsi încă, pe jumătate îngropate, pe câmp.

Unor istorici le place la nebunie să întocmească statistici privind consumul de cidru înainte de secolul al XX-lea, pentru a demonstra cât de mare era setea strămoșilor noștri. În regiunile în care se cultivau mere, oamenii obișnuiau să bea o halbă sau chiar mai mult pe zi – și e drept că aveau puține alternative sănătoase. Apa nu era de încredere ca băutură: era vector de răspândire a holerei, febrei tifoide, dizenteriei, E. coli și a altor paraziți și boli, chiar dacă despre unele cauze nu se știa la acea vreme, dar se știa sigur că provin din apă. O băutură alcoolică ușoară, cum ar fi cidrul, era inospitalieră pentru bacterii, putea fi depozitată pentru perioade scurte de timp și era sigură și plăcută la gust, chiar și la micul dejun. Toată lumea o consuma, inclusiv copiii.

Cidrul a avut întotdeauna un nivel scăzut de alcool, deoarece merele în sine au un conținut redus de zahăr. Chiar și cele mai dulci mere conțin mai puțin zahăr decât strugurii, de exemplu. Într-o cuvă de cidru, drojdia va consuma zahărul, transformându-l în alcool și dioxid de carbon, dar odată ce zahărul dispare, drojdia se stinge, lăsând în urmă un cidru fermentat care conține doar aproximativ 4-6% alcool.

Astăzi, unii producători de cidru adaugă, într-o etapă suplimentară, zahăr și drojdie, permițând dioxidului de carbon să se acumuleze în interiorul sticlei și să creeze bule, în stilul șampaniei.

Cum se prepară cidrul

Cidrul este realizat din mere fermentate, de cele mai multe ori, însă poate fi produs și din pere, gutui sau alte fructe. De obicei, este aproape în totalitate rezultatul unor ingrediente naturale și de aceea poate fi realizat și acasă.

Cum poți prepara cidru acasă

Ca regulă generală, vei avea nevoie de 9 kg de mere pentru a produce 4,5 litri de suc. Înainte de a începe, este o idee bună să obții un amestec bun de mere din soiuri diferite.

Pentru a avea cele mai coapte mere (cu cea mai bună aromă și cea mai mare cantitate de suc), așteaptă până când acestea cad din copaci, după care întinde-le pe o folie de plastic. Apoi, acoperă-le fie cu o bucată de sac, fie cu un covor curat. Dacă ai de gând să le lași o perioadă mai lungă de timp, întoarce-le în mod regulat și elimină merele cu pete maro sau pe cele putrede.

Echilibrul gustului fructelor este important, mai ales aciditatea. Cea mai bună modalitate de a avea control asupra acestui parametru este să folosești un pH-metru. Dacă nu ai unul, atunci presează merele și apoi gustă sucul. În mod ideal, căutăm pentru amestec aproximativ 70% mere de desert (dulci) și 30% mere de gătit (cele care dau aciditatea).

Este recomandat ca procesul de fermentație să înceapă cât mai curând posibil, nu mai târziu de 24 de ore după ce ai presat sucul. Utilizează găleți din plastic de calitate alimentară, agenți de fermentare sau borcane de sticlă. Trebuie să fie curate și sterile.

Adaugă drojdia și asigură-te că utilizezi o drojdie de cidru/mere de foarte bună calitate. Lasă la fermentat la o temperatură cuprinsă între 20-27°C timp de aproximativ cinci până la 14 zile sau până când pH-metrul arată că fermentația s-a încheiat. Temperatura constantă este mult mai potrivită decât cea care fluctuează. Intervalul de fermentare va depinde de temperatura din cameră și de greutatea inițială. O perioadă de 5-14 zile este doar un reper. Cu cât este mai lentă fermentația, cu atât mai bun va fi gustul cidrului. Este foarte important ca temperatura să nu depășească 27°C.

Când fermentația s-a terminat, așază drojdia într-un alt recipient curat și sterilizat.

Ce fructe se folosesc pentru cidru

Fructele din care se produce cidrul sunt, în general, merele, însă acestea pot fi înlocuite cu multe alte fructe. Spaniolii chiar preferă cidrul de pere.

Printre cele mai populare alternative la mere în producția de cidru se numără: pere, gutui, zmeură, piersici, fructe de pădure, smochine.

Tipuri de cidru

Cidrul poate fi dulce, mediu sau sec, fiecare produs fiind specific unei anumite regiuni. De asemenea, poate fi plat sau carbonatat natural.

Cidrul englezesc este realizat 100% din ingrediente naturale, fără adaos de zahăr și carbonatat natural. Cel mai popular este “Scrumpy”, cel nefiltrat, care poate ajunge chiar și la 12% conținut de alcool.

Varianta franțuzească poate avea undeva la 5% alcool, cu o dulceață obținută doar din mere de același soi, denumite generic „mere de cidru”.

Cea mai nouă tendință în Marea Britanie este cidrul bio.

Ce beneficii are cidrul pentru sănătate

În secolul al XIX-lea se credea că cidrul te vindecă de gută, dar astăzi cidrului îi sunt asociate avantaje digestive sau unele legate de controlul greutății.

Cidrul de mere este fabricat din sucul care este extras din pulpa de mere curățate. Deși are propriile beneficii pentru sănătate, cidrul de mere poate fi, de asemenea, transformat în oțet de cidru de mere, care este folosit ca remediu pentru anumite probleme de sănătate. Oțetul de cidru de mere este fabricat prin fermentarea cidrului de mere. Cidrul de mere conține bacterii și acizi care au demonstrat o gamă largă de beneficii pentru sănătate. Instrucțiunile normale de dozare pentru oțetul de cidru de mere prevăd amestecarea a două linguri de oțet într-un pahar de apă și consumarea acestui amestec de trei ori pe zi. Oțetul de cidru de mere este singurul tip de oțet care este utilizat în principal pentru sănătate.

Cidrul conține o anumită pectină; vitaminele B1, B2 și B6; biotin; acid folic; niacina; acid pantotenic; și vitamina C. De asemenea, conține cantități mici de minerale de sodiu, fosfor, potasiu, calciu, fier și magneziu. Oțetul de cidru de mere poate conține, de asemenea, cantități semnificative de acid acetic și acid citric.

Cidru de mere mere pentru îmbunătățirea digestiei

Oțetul de cidru de mere este o substanță puternic alcalinizantă care ajută la digestie, mai ales la acele persoane care nu au o secreție suficientă de acid clorhidric în stomac. Când iei oțet de cidru de mere pentru a ajuta la digerarea alimentelor acide, cum ar fi carnea, laptele sau fasolea și nucile, se recomandă să bei oțetul de cidru de mere înainte de a consuma alimentele. Oțetul de cidru de mere este de asemenea utilizat ca un remediu natural atât pentru constipație, cât și pentru diaree. Este capabil să ajute la reducerea constipației datorită conținutului de pectină, care este o fibră solubilă care ajută intestinele să colecteze și să elimine deșeurile. În caz de diaree, este capabil să ajute prin calmarea mucoasei iritate a intestinului.

Oțet de cidru de mere ca antiperspirant

Oțetul de cidru de mere poate lucra pentru a ajusta nivelul pH-ului pielii unei persoane care-l consumă în mod curent. Deoarece acest lucru reduce numărul de bacterii care provoacă mirosuri, oțetul de cidru ajută la împrospătarea mirosului corpului. Cidrul de mere a lucrat pentru unii, din interior, după o utilizare prelungită, iar pentru alții, aplicarea oțetului de cidru de mere diluat direct pe pielea subrațului sau picioarelor s-a dovedit a reduce mirosurile.

Oțet de cidru de mere pentru diabetici

Deși nu s-a dovedit că oțetul de cidru de mere ar vindeca diabetul, s-a demonstrat că asigură o ușurare a bolii, deoarece unele componente naturale ale oțetului de cidru de mere sunt capabile să ajute la încetinirea și controlul creșterii nivelului de zahăr din sânge după ce se ia masa. În combinație cu o dietă pentru diabetici, oțetul de cidru de mere poate ajuta la atenuarea unora dintre simptomele care însoțesc această boală, cum ar fi oboseala, slăbiciunea, senzația de sete continuă și urinarea frecventă.

Rețetă de cidru de mere

În cazul în care vrei să prepari cidru de mere acasă, rețeta e foarte simplă. În felul ăsta îți pui la bătaie și calitățile de mixolog și ți-l pregătești după gust. Iată de ce ingrediente ai nevoie și ce pași trebuie să urmezi ca să pregătești cidru de mere de casă:

5 kg de mere

• aproximativ jumătate de kilogram de zahăr

• Sucul de la o lămâie (natural, proaspăt stors)

Spală merele, curăță-le de coajă și îndepărtează bucățile lovite și cotorul. Taie merele in cuburi și clătește bine bucățile de mere într-un recipient cu apă în care ai adăugat sucul de lămâie.

Dă merele prin blender și pune piureul obținut într-un vas de sticlă cu o capacitate de circa 5 litri. Cantarește inainte cantitatea de piure de mere obținută și adaugă câte 150 de grame de zahăr la fiecare kilogram de piure de mere. Acoperă recipientul cu un dop de fermentație, iar capătul extern al furtunului de la dopul de fermentație plasează-l într-un recipient cu apă. După o săptămână, mută conținutul într-un alt recipient fără să muți și drojdia rămasă la baza vasului. Mai lasă-l la limpezit între două săptămâni și o lună și apoi îl poți plasa în sticle.

Iată cât de benefic poate fi cidrul, dincolo de aroma lui savuroasă. Consumă-l cu plăcere, dar și cu moderație, pentru a completa un moment special cu un gust de excepție.

  Anca Adomnoae

  David Mandric

  Andreea Ferariu

 Maria Teodora Parascanu

  Luca Augustin Andrei