Eroii neamului nu pier niciodată.

Iși au veșnicia în fiecare piatră.

În pamântul care, adesea – l frământăm,

În aerul curat, pe care-l respirăm.

Imnul Eroilor

de Ionel G.Bratianu

Presarati pe-a lor morminte, ale laurilor foi

Spre a fi mai dulce somnul, fericitilor eroi.

Ridicati pe piramida nemuririi, faima lor,

Scris in cartile de aur, cantecul nemuritor.

Presăraţi pe-alor morminte, ale laurilor foi,

Spre a fi mai dulce somnul, fericiţilor eroi.

Ridicaţi pe piramida nemurii, faima lor,

Scris în cărţile de aur, cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tuturor,

Cum muriră fraţii vostri, pentru neam şi ţara lor.

Şi pe sacrele morminte, puneţi lacrime şi flori,

Spre a fi mai dulce somnul, miilor de luptători.

Ridicaţi pe piramida nemurii, faima lor,

Scris în cărţile de aur, cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tuturor,

Cum muriră fraţii vostri, pentru neam şi ţara lor.

Si pe sacrele morminte, puneti lacrime si flori

Spre a fi mai dulce somnul, miilor de luptatori.

Dezveliti tot adevarul si le spuneti tuturor

Cum murira fratii vostri pentru neam si tara lor.

Presăraţi pe-alor morminte, ale laurilor foi,

Spre a fi mai dulce somnul, fericiţilor eroi.

Ridicaţi pe piramida nemurii, faima lor,

Scris în cărţile de aur, cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tuturor,

Cum muriră fraţii vostri, pentru neam şi ţara lor.

Şi pe sacrele morminte, puneţi lacrime şi flori,

Spre a fi mai dulce somnul, miilor de luptători.

Ridicaţi pe piramida nemurii, faima lor,

Scris în cărţile de aur, cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tuturor,

Cum muriră fraţii vostri, pentru neam şi ţara lor.

10 iunie – Ziua Eroilor din România, sărbătoarea națională pentru comemorarea celor care au murit în timpul serviciului militar.

Sărbătoare mare în întreaga Românie, pe 10 iunie 2021. Este Ziua Eroilor din România, o sărbătoare națională pentru comemorarea celor care au murit în timpul serviciului militar.

Burebista (82 î.Hr. – 44 î.Hr.) a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului dac. Fiind un desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea triburilor geto-dacice, iar cu ajutorul sfatului său de tarabostes și cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a reușit să introducă o serie de măsuri administrative care au avut un rol important în consolidarea și stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia.

Decebal a fost regele Daciei între anii 87-106. Dacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) – cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat.

Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.

Mihai Viteazul A fost domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o scurta  perioadă  a fost conducător  al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Vlad Țepeș , denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476. Conform legendei moderne s-a născut la Sighișoara în Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene. De fapt, locul exact al nașterii nu se cunoaște.

Tudor Vladimirescu  a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești, de la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821, al pandurilor și domn al Țării Românești.

Nicolae Bălcescu  a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I;  a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate. Ales domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană (Imperiul Otoman) și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române prin înfăptuirea unității constituționale și administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format statul român unitar modern, adoptând oficial numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Ecaterina Teodoroiu (nume la naștere Cătălina Vasile Toderoiu; n. 14 ianuarie 1894, Vădeni – astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu – Regatul României – d. 3 septembrie 1917 lângă Panciu, Regatul României) a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țară. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie.