Eroii neamului

Ecaterina Teodoroiu

14 Ianuarie 1894 – 3 Septembrie 1917

S-a născut la Vădeni (astăzi parte a orașului Târgu Jiu), județul Gorj în Regatul României, într-o familie de agricultori care mai aveau alți cinci băieți și două fete, acestia ii spuneau Ecaterina si o iubeau pentru bunatatea si cumintenia ei.
Cand a inceput razboiul, abia terminase scoala si se pregatea sa devina invatatoare. In primele lupte de pe Valea Jiului si a pierdut fratele, sergentul Teodoroiu Nicolae, iar dupa aceasta tragedie se hotaraste sa se faca soldat pentru a-si inlocui fratele pe campul de lupta, devenind prima femeie soldat.
Intr-una din lupte, aceasta a cazut prizoniera, fiind luata ostatica de catre nemti.

Cu totii au crezut ca nemtii o vor ucide, poate chiar asa s-ar fi intamplat daca aceasta nu ar fi avut un curaj si o vointa de fier. A incercat Ecaterina sa-l convinga pe neamt sa ii dea drumul cu cele cateva cuvinte in germana pe care le stia. Aceasta a incercat sa fuga, s-a aplecat  asupra unui neamt mort smulgandu-i acestuia de la brau revolverul si atacandu-l pe sergentul care o escorta.
Catalina si-a luat arma, a pus pistolul in coasta neamtului si l-a manat spre camarazii ei.
Ecaterina il duce pe neamt la comandantul batalionului, unde acesta ofera informatii pretioase cu ajutorul carora, ai nostrii isi randuiesc apararea pentru a se retrage cu cat mai putine pierderi.
Pentru aceasta fapta, camarazii ei au numit-o eroina de la Jiu. Aceasta este ranita la ambele picioare in urma unei explozii, reusind in final sa fie transportata la un spital din Iasi, aici fiind vindecata.

Ecaterina a plecat din nou pe front, fiind decorata cu Virtutea Militara si inaintata ca sublocotenent. Cade lovita de un glont dusman, in batalia de la Marasesti, reusind totusi sa-si indrume soldatii sa lupte pana la alungarea dusmanilor din tara.
Dupa acest eveniment, faima Ecaterine s-a raspandit in intreaga tara, aceasta fiind iubita si laudata de toti, totodata fiind numarata printre primele romance care si-au dat viata pentru libertatea si unitatea tarii.

ECATERINA TEODOROIU

Tu,suflet,pur, onorabil,
Luptat-ai pe cîmpul bătăliei
Cu arma prinsă în mîini,
Fiindu-ți acea iubire,vie.

Ți-ai dat viața pentru a ta glie,
Făcînd-o cu o mare simpatie,
Ce mi te înalță printr-o bucurie
Cînd ți se rostește al tău nume,

Ce nu va fi uitat nici peste un veac,
Și rostit-am ”pe aici nu se trece”cu trac
Când cîștigat-am a noastră independență,
Și reușind să nu îți uităm acea vitejie.

Te-am ridicat la rang maiestuos de erou,
Și ți-am dăruit iubirea noastră de bibelou,
Ce nu va fi niciodată spartă de nimeni,
Că tu mi-ai fost și îmi vei rămîne,”Ioana d’arc” a Romîniei.