Toamna, zȃna belşugului

       Toamna, zâna cu rochie din frunze arămii, și-a făcut simțită prezența , aducând cu ea bogăția .

  Livezile sunt pline de gutui, pere, mere şi multe bunătaţi. Ȋn podgorii oamenii culeg recolta de struguri copţi şi zemoşi. Mamele şi bunicile fac multe compoturi delicioase şi conserve din fructele şi legumele dăruite de toamna.

Cămările pline de roade așteaptă cuminți sosirea iernii.

Toamna este cea mai darnică fiică a batrȃnului an.

LEGUME VESELE

Mic dejun cu vitamine

TRADIŢII Şi OBICEIURI DE IARNĂ

Crăciunul

           Creştinii sărbătoresc  Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, una dintre cele mai frumoase sărbători ale familiei, care îmbină tradiţiile religioase cu obiceiurile populare şi cu superstiţiile. Colindele, împodobirea bradului, Moş Crăciun, bucatele alese dau un farmec aparte sărbătorii bucuriei şi speranţei.

            Masa de Crăciun este masa principală tradițională din ziua de Crăciun. În România pregătirile încep din ziua de Ignat, când se taie porcii iar copiii merg la colindat și primesc covrigi, mere, nuci sau portocale.

            În ziua de Crăciun se servesc cârnați, caltaboși, sarmale, lebăr, piftie, tobă, salată de boeuf și alte alimente.

Bradul de Crăciun

Simbolul sărbătorilor de iarnă este mult doritul brad de Crăciun. Acesta exista în tradiţiile româneşti cu mult înainte de era creştină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea. Se consideră că bradul aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.

Colindatul

Un obicei foarte cunoscut este colindatul. Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate continua 2 sau 3 zile. La colindat participă de obicei grupuri de copii, de oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar băieţi, tineri căsătoriţi etc., în funcţie de zona etnografică.

Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră. Deseori, colindătorii sunt primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper şi sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi, mai recent, bani.

Steaua

Un alt obicei care în timp şi-a pierdut semnificaţia este mersul cu ‘steaua’ – obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acesta avea menirea de a vesti oamenii de naşterea lui Hristos: copiii care mergeau cu ‘steaua’ se deghizau în magi şi vesteau marea minune.

Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă „Steaua sus răsare“, precum şi alte cântece.

Capra

Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

                                    Pluguşorul

Urare tradiţională în preajma Anului Nou, “Pluguşorul” a păstrat ritualul unei invocări magice cu substrat agrar. El este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul pluguşorului imprimă un ritm vioi, urărările sunt vesele şi optimiste.

Aho, aho, copii și frati,
Stați puțin și nu mânați
Și cuvântul mi-ascultați:

 

Am plecat să colindăm

Pe la case să urăm,

Plugușorul românesc

Obiceiul strămoșesc.

 

Vă urăm cum se cuvine

Pentru anul care vine

Holde mari

Cu bobul des

Și pe  creste                                                                            

Și pe șes!

                                 ANUL  NOU

Sărbătoarea Anului Nou deține recordul pentru cea mai veche din lume. Trecerea într-un nou an este sărbătorită în mod diferit de popoarele lumii, dar are aceeași semnificație, a unui nou început.

Sorcova

Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova. Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat.

Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova. Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat.

Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova. Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat.

CREAŢII