Camera de gardă

Camera de gardă a Spitalul Wolfson

Holon, Israel

Februarie 1984

Într-o dimineață ploioasă din iarnă, mi-am început stagiul la Camera de gardă a Spitalului Wolfson.

Particip la rutina schimbului de gardă, asistenții medicali din schimbul de noapte  “predau ștafeta” echipei de dimineață. Brusc, ușile se deschid, doi paramedici introduc rapid o targă pe care un bărbat în vârstă de 60 de ani zace nemișcat. „Atac de cord”, strigă ei și pacientul este transferat imediat  pe un pat de urgență.

Conform „protocolului” pe care l-am memorat de-a lungul anilor, patru asistente medicale se pregătesc să acţioneze rapid cu scopul de a menţine  permeabilitatea căilor respiratorii,ventilaţia şi oxigenarea; circulaţia, evaluarea semnelor vitale; găsirea și deschiderea unei vene pentru perfuzie, prelevarea și trimiterea probelor de sânge la laboratorul de urgență, conectarea la un monitor, rapelarea unui medic internist.

Am rămas stupefiaţi …pacientul purta straturi de îmbrăcăminte care împiedicau orice posibilitate să acţionăm  rapid şi eficient… un costum bespoke croit din stofă groasă şi închis pe nasturi până la gât, pantaloni lungi și pantofi de seară cu șireturi.

Nereuşind să tăiem costumul cu o foarfeca, am început să scoatem costumul de pe el, din cele două buzunare de pe laturi și din buzunarul interior al costumului au început să împrăștie în toate direcțiile sute de şekeli. Conform procedurii  păstrarii obiectelor de valoare sau al banilor pacienților, raportarea imediată este mandatorie şi include numărarea banilor de către două asistente, semnătură dublă, rapelarea ofițerului de securitate și  depunerea banilor în seiful spitalului.

Această acțiune a anulat  orice posibilitate de a mă alatura echipei, în schimb m-am trezit  acţionînd ca un functionar la ghiesul  bancii în timpul orelor de vârf.

După ce i-am tăiat una dintre mânecile cămășii, am găsit în buzunar un pachet gros de o sută de dolari, am scris din nou un alt raport , numărarea banilor de către două asistente, semnătură dublă , am chemat ofițerl de securitate care a depus banii în seif.

În cele din urmă, avem o venă deschisă, pacientul primește perfuzie , se prelevează probe de sânge și se trimit la laboratorul de urgență.

Un tehnician s-a apropiat și a început să pună electrozii electrocardiografului, l-am ajutat ​​și când am scos șosetele pacientului, am găsit un pachet de o sută de şekeli  în fiecare șosetă. Din nou am scris un raport, numărat banii, semnătura a două surori și predea banilor ofițerului  de securitate.

Din fericire, mi-am terminat treaba de funcționar bancar „cu experiență” și în cele din urmă m- am alăturat echipei.

Între timp, pacientul s-a stabilizat, și-a recăpătat cunoștința și a fost transferat în secția de terapie intensivă.

La externare, i-au fost returnaţi toţi banii,…şi aşa seiful spitalului, fiind vidat, a revenit la conţinutul sau iniţial.

Așa am început primul meu schimb de dimineață în camera de urgență a spitalului Wolfson … o stranie experiență!!!