Zborul
Contactul cu atmosfera de seră tropicală a bazinului
îmi dă o senzaţie de moleşeală , iar mirosul de clor
care emană din apă îmi înţeapă ochii ca nişte ace
minuscule.
Noaptea am visat că zbor , mă înalţ sus,sus pînă la
bolta cerului pe care o voi străpunge şi mă voi putea
îndrepta ca o pasăre călătoare spre ţările calde.
De la înălţimea platformei privesc bazinul ,
care de aici ,îmi apare ca o copăita de copil.
Cu muşchii încordaţi şi aripile desfăcute ,
ca o pasăre tînară,
aştept să-mi iau zborul.
Sînt în aer, dar saltul se curmă brusc de o
rapidă cădere în apă , accelerată de forţa
gravitatională.Ating uşor fundul bazinului ,dacă
aş avea bronchii nu ar trebui să- mi forţez ieşirea
din apă şi aş putea rămîne să cercetez minunata
lume aqvatică.
Ajung la suprafaţă ,dar nu , nu mă aflu în
lumea adîncă şi necuvîntătoare a balenei
albastre şi nici în largul cerului patronat
de aripi larg deschise.
Din lungul vis de vară, m-am trezit la începerea
noului an şcolar.
Toamna cu haina ei galbenă de melancolie ,
a trecutca o boare peste mine, iar o burniţă de
noiembrie se aşterne peste oraşul încă adormit.
Nike de Samothrace
Adolescenţă , sfîntă amintire.
O imagine întipărită adînc în memorie urcă
încet şi dsureros la suprafaţă, Victoria ( Nike )
de Samothrace – simbolul adoleşcenţei mele.
Îndeplinind visul de milenii a celor care i-au şlefuit
perfectele forme, impozanta vestală înaripată,
statuia biruinţei din insula Samothrace ,care adusă
de pe malul Mării Egee a fost închisă în ” templul “
Muzeului Louvre.
Paris
O aprigă dorinţă de a o vedea ,dea o atinge ,
mă apasă şi îmi devine obsedantă.
În micul automobil Fiat , închiriat pe Aeroportul
Charles de Gaule, stăbat Parisul şi mă îndrept
spre Muzeul Louvre.
Parcurg bulevardul Champs Elysses, pe care
Place de la Concorde îl transformă într-o elipsă
centrala de o geometrică perfecţiune de Obelisc,
Opera, Tour Eiffel.
Cu greu disting ,pe malul drept al Senei ,
clădirile Muzeului Louver, străjuit de
grădinile de la Tuileries.
Cobor cu înfrigurare pe scara rulantă a
modernei piramide de sticlă.
Cu ghidul în mînă , mă îndrept, spre sala unde
maiestuoasă, la capătul csărilor de marmoră ,
străjuieşte Victoria de Samothrace.
Mă apropii cu sfiala şi mîngîi cu grijă marmura
rece ,dar totuşi atît de vie, cu forme perfecte ,
care după atît amar de vreme încă sînt sfîşiate
de paradoxul dintre fixitate şi apriga dorinţă
de a se înălţa.
Maturitate
O imagine ,pînă acum estompată , începe să mi se
clarifice în memorie- “Albatrosul ” cu aripile frînte
a lui Baudelaire , simbolul maturităţii.
Numai în visul nopţilor agitate ale adolescenţei
timpurii ,zborul este înaripat de lumină.
În visurile adolescenţei zborul se transformă în
curcubee viu colorate, în prisme de cristal care
descompun lumina zilei:
– roşul : focul care alimentează energiile
-galbenul : calmul care temperează gîndul
înfrigura al aşteptărilor
-verdele : adierea suavă a primăverii sufletului
– albastrul : setea cunoaşterii
– violetul: tăinuirea şi timiditatea iubirilor.
(C) Toate drepturile sînt rezervate Victoriei Sara Dazin.
Published: Feb 15, 2015
Latest Revision: Mar 10, 2015
Ourboox Unique Identifier: OB-31923
Copyright © 2015